O mie de ani

te stiam de o mie de ani, intr-o lume aparuta mult mai tarziu; lumea ta nu ma stia; lumea mea... isi dorea sa te aiba. au trecut secole, anotimpuri, milioane de pasi, furtuni, rasarituri si poate...prea putine asteptari. eu mi-am schimbat forma, drumul, si cate un vis din cand in cand. am crezut ca te-am gasit...de mult prea multe ori. si poate ca ai fost, intr-adevar. dar...iti lipseau ochii, iar mie imi lipseau...cuvintele. s-a intamplat si sa cred ca te-am gasit, insa...nu erai tu, pentru ca...asteptarile pentru acel "tu" erau prea putine si eu...aveam nevoie de mai mult, aveam nevoie de lumina, aveam nevoie de ADEVAR. si...adevarul acela nu l-am gasit in tine, oricat mi-as fi dorit. acum...e lumina, e liniste, e zapada, e zbor cateodata si am incetat sa te mai caut pentru ca, dupa atata timp, ar fi cazul sa....ma gasesti tu. e bine sa visez si nu voi renunta niciodata. e bine sa cred in...bine si nici la asta nu renunt. si pentru prima oara in viata, de data asta nu mai renunt la MINE. Noapte buna sau...buna dimineata, oriunde te-ai afla!