sâmbătă, 3 iulie 2010

Azi...poate...

Azi, norii cauta un infinit
fara inceput,
in drumul spre soare.
E frig, e vara, cerul
se lupta cu pamantul.
Nimic nu ramane
la fel
intre TU si EU. Oamenii
dispar intre timp, se pierd, in timp
se pierd intre ei.
Azi, ploaia devine infinit
si nu mai exista limite
intre pamant si cer.
Oamenii sunt doar nori ce dispar
in furtuna. Pe ploaie. Pe pamant.

Un comentariu:

  1. timpul... e o unitate de masura inventata de noi din dorinta de a putea masura cumva propia existenta...ne pierdem in timp,pe noi insine si chiar pe altii pentru ca ne temem de acel infinit...(frumos,ca intodeauna maddy25) :)

    RăspundețiȘtergere