Fantezie

Puf! si zana disparu din fata lui. Speriat, cu privirea pierduta undeva, departe, nu mai putea sa gandeasca. La inceput, copacii, cu frunze cu tot, incremenira. Apoi simti aerul rece de la miez de noapte cum ii invaluie Trupul. Dar nimic, nimic nu se clintea in jur. Niciodata nu a fost mai singur ca acum. Tacerea, tacerea neinchipuit de cruda ii ingheta pana si teama. Dar durerea ce o simtea nu era de cand lumea. Isi dadu seama ca lipseste o parte din el. Si atunci, in clipa aceea,
isi aminti: Zana!....Murea, dorind s-o stranga in brate. Sangele ii curgea nebun prin toata fiinta, chiar si in suflet si-l ardea. De...dor.
-Zana! se mai auzi o data strigand. Da, ea era tot ce a avut vreodata nevoie. A fost cu el doar o noapte. O noapte de priviri, o noapte de vieti traite in ochi de...inger. O noapte de...vis.
Gol, cu sufletul cuprins de o tristete cumplit de apasatoare, se aseza in iarba sa-si mai odihneasca...durerea.
..............................................................................................................................................................................
Zana, cea din mintea si din trupul ramas in noapte, se trezi. Cu fata aplecata deasupra apei, incerca sa-si deschida ochii. Cu greu, pleoapele se desprinsera, de parca acum s-ar fi nascut, intr-o alta Viata. Durerea o cuprinse, iar ea nu stia nimic. Nu-si amintea ca respira, ca e...vie.
Oglinda rece din fata ei, intunecata la inceput, se lumina. Stele si apoi, ca prin minune, se intampla ceva: chipul lui de inger, chipul uitat in noapte, aparu din apa. In aceeasi clipa, inima i se dezgheta si lacrimi mari incepura sa-i cada: pic, pic...Si tot mai repezi, tot mai dureroase. Ii ardeau ochii, ii ardeau inima. De...dor.
Oglinda se tulbura si ingerul ei disparu. Intinse mainile dupa el, dar in zadar. Aerul rece o invalui intr-o secunda. Fara nici o putere, se topi in apa. Si nu mai simti. Nimic.
..........................................................................................................................................................................
Doua suflete, venite din alte lumi, intalnindu-se un ceas pe o planeta, la mijlocul distantei dintre ele. Legandu-se pentru totdeauna. Unul in fiinta celuilalt, traind o....fantezie.
Apoi treziti din vis, fiecare cu o jumatate de inima smulsa, sangerand in agonie. Nu mai puteau sa respire, nu mai stiau sa...zboare.
...............................................................................................................................
Ingerul, nestiind atunci ca vrea sa traiasca si ea ii era viata.
Zana, dandu-si nemurirea pentru o ora cu el.
Apoi iubindu-se, pana la sfarsitul universului, fara sa aiba de atunci inainte
nici ochi,
nici trup,
nici lumina.