Si totusi, din nimic s-a creat totul

Aproape liniste, iar cuvintele se sterg unul cate unul din Cartea Vietii. Un inceput, doua inceputuri, un intuneric, doua vise, un cer, doua suflete departe unul de celalalt. Povestea se scrie fara sa intrebe daca suntem fericiti, daca ne dorim ceva, daca vrem sa uitam putin. Se scrie intr-o zi de primavara, dintr-o ploaie ce cade incet peste noi, apoi trece ca si cand n-ar fi fost nimic. Si totusi, din nimic s-a creat totul, au aparut multe, s-au pierdut si mai multe. Pana si visul s-a nascut din nimic. A crescut in cuvinte, in taceri calde, in dor, in chemari fara raspuns. A rezistat peste mii de secunde, a cazut si s-a ridicat de tot atatea ori. Inca incerc sa invat cum sa lupt pentru el. Incerc sa-l pastrez in suflet, in gand, in mine, dar e tot mai greu si n-am de unde sa stiu daca mai exista inca.
Aproape noapte, dar cum primavara a castigat lupta cu frigul, poate ca si eu voi reusi sa-mi pastrez visul. Numai sa creada si el.....