Primavara a spus: "sa fie furtuna!" Si norii au coborat pe pamant. Un inceput de zapezi, de frig si de teama. S-au ascuns florile de tacere, s-au inecat visele in uitare si sunetul a inghetat intre zi si noapte. Nimic intre "tu" si "eu"....
La un capat de lume, un suflet ratacit isi traieste viata trist si singur. Nici el nu stie cand a incetat sa viseze. La celalat capat de lume, sufletul meu s-a pierdut de toate. I-au cazut aripile si isi numara in liniste anotimpurile uitate. Nici el nu stie cand a incetat sa traiasca. Acum si aici, sufletele ar vrea sa se incalzeasca unul pe celalalt, dar nu se mai pot gasi.
Furtuna si-a adunat norii, ninge pe pamant cu tristete, ingheata lumina si paseste pe vise. Fara mila, fara motiv si fara incetare. Un suflet, doua suflete...ce mai conteaza daca se cheama unul pe celalalt, cand ninge din cer a uitare?
Niciodata nu trebuie sa uitam de sufletul nostru...sa uitam sa simtim...pt ca asta ne face unici...asta ne face vii...si da un sens la toate...
RăspundețiȘtergereuitarea si nepasarea au adus lumea la acest mod de viata.Acolo e un suflet ce nu poate respira fara ........
RăspundețiȘtergeresi totusi mai exista o speranta dece sa o lasam sa infloresca din ce in ce mai tare pentru ca daca o ucidem si pe aceasta insemana ca sufletul nostru e mort ,hraniti speranta pentru ca ea e cea care ne spune ca ca inca mai supravetuim
RăspundețiȘtergere