Si totusi, din nimic s-a creat totul

Aproape liniste, iar cuvintele se sterg unul cate unul din Cartea Vietii. Un inceput, doua inceputuri, un intuneric, doua vise, un cer, doua suflete departe unul de celalalt. Povestea se scrie fara sa intrebe daca suntem fericiti, daca ne dorim ceva, daca vrem sa uitam putin. Se scrie intr-o zi de primavara, dintr-o ploaie ce cade incet peste noi, apoi trece ca si cand n-ar fi fost nimic. Si totusi, din nimic s-a creat totul, au aparut multe, s-au pierdut si mai multe. Pana si visul s-a nascut din nimic. A crescut in cuvinte, in taceri calde, in dor, in chemari fara raspuns. A rezistat peste mii de secunde, a cazut si s-a ridicat de tot atatea ori. Inca incerc sa invat cum sa lupt pentru el. Incerc sa-l pastrez in suflet, in gand, in mine, dar e tot mai greu si n-am de unde sa stiu daca mai exista inca.
Aproape noapte, dar cum primavara a castigat lupta cu frigul, poate ca si eu voi reusi sa-mi pastrez visul. Numai sa creada si el.....

In fiecare anotimp visam iertarea

Cer alb, cer pustiu. Din umbra, ingeri adormiti isi pierd aripile. Peste lume, fulgerele, aducand cate un rau in viata noastra. Suntem oameni...
Cer negru, cer plin. Luna isi cere partea ei de lumina. Si soarele nu mai ajunge la noi. Suntem pustii...
Cer albastru, cer trist. Stelele au luat caldura, iar noi tremuram de singuratate. Suntem inghetati...
Cer viu, cer fara vina. Trece vantul peste suflete, si noi umplem pamantul de pacate. Suntem morti...
Cer deasupra, cer vesnic. Cerem dreptul la viata, revoltati de atata nepasare. Speranta aproape s-a pierdut. Suntem cei din urma...
Cer in zi, cer in noapte. In fiecare clipa visam iertarea. Suntem cu ingerii.

Secundele se intampla in noi

Intr-o secunda se intampla totul. Intr-o clipa am pierdut totul. Am cazut din zborul prin viata, undeva, pe pamant. Am uitat ce eram, am uitat de zbor, de trecut. Era aproape liniste.
Simt dimineata in sange si-mi doresc sa merg pe plaja la rasarit, sa fiu alaturi de ingerii cu talpile goale. Dar marea e departe si nu pot ajunge la timp. Nu fara aripi. Resemnare trista intr-un joc fara vise...
Intr-o clipa ar fi fost vesnicia, dar clipa aceea n-a mai venit. Poate intr-o alta viata, cand imi voi aminti cine sunt si voi simti cine esti. Nimic altceva...
Peste cuvinte se asterne roua, se evapora impreuna spre soare, danseaza cu vantul si se imbata cu fericire. Fiecare secunda ascunde un mic univers...fiecare om ascunde un suflet...fiecare suflet ascunde un vis. Si daca visul moare, ce se intampla cu restul?

Balada cerului fara cuvinte

A fost un inceput de iarna, mai mult rau decat lumina. Priveam la copacii impietriti in alb si gri. Parca as fi fost eu in locul lor. Nu simteam nici frig, nici caldura, doar bucuria noptilor tacute. Si atunci, am devenit om pe jumatate...
Intre timp, s-a intamplat un vis care mi-a topit jumatate de suflet. Copacii dansau intre doua povesti. M-am ridicat putin, am cazut putin. Am crezut in vis, am pierdut visul...
Ma aflu la un capat de lume unde zapada continua sa cada aproape de pe pamant. Se lupta norii cu lumina, ca si cum iarna ar fi ramas prinsa intre cele doua taramuri. Se lupta iarna sa mearga mai departe, se lupta visul meu sa mai ramana...sau sa dispara pentru totdeauna. Nu stiu cand va fi primavara din nou...

Furtuna incepe pe pamant

Primavara a spus: "sa fie furtuna!" Si norii au coborat pe pamant. Un inceput de zapezi, de frig si de teama. S-au ascuns florile de tacere, s-au inecat visele in uitare si sunetul a inghetat intre zi si noapte. Nimic intre "tu" si "eu"....
La un capat de lume, un suflet ratacit isi traieste viata trist si singur. Nici el nu stie cand a incetat sa viseze. La celalat capat de lume, sufletul meu s-a pierdut de toate. I-au cazut aripile si isi numara in liniste anotimpurile uitate. Nici el nu stie cand a incetat sa traiasca. Acum si aici, sufletele ar vrea sa se incalzeasca unul pe celalalt, dar nu se mai pot gasi.
Furtuna si-a adunat norii, ninge pe pamant cu tristete, ingheata lumina si paseste pe vise. Fara mila, fara motiv si fara incetare. Un suflet, doua suflete...ce mai conteaza daca se cheama unul pe celalalt, cand ninge din cer a uitare?