Un munte ce se inchide in mine,
cu toate aripile ce-l ridicau
odata
spre cer.
Plange in el insusi, pana ce se face
un lac sacru de vise si ganduri si drumuri si suflete pierdute
pe...drum.
Luna rasare acum dupa ochii tristi, dar ajunge tacuta
pana la suflet.
Luna ridica valuri pana la
capatul pamantului si-mi
risipeste teama. Luna
Ma arunca in izvorul fara inceput
al luminii.
Iarasi zbor. Luna.
O mare se deschide prin mine,
in toate culorile curcubeului.
Salbatica, plina de taine si nesfarsita.
Imi trec stele prin minte.
E frig, e usor si e bine.
Intre munte si mare, lumea mea se-nvarte cu luna, in jurul vietii. Tacand. Sperand. Visand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu