Doi...unu....si..ce urmeaza? Imi amintesc: a treia poveste. De fapt, e doar o mica parte de adevar, de mine. Ar trebui sa-mi fie somn, dar numai ochii sunt grei. Poate ca obosesc de la atatea imagini pe care le vad ziua, din exterior, iar noaptea din interior. Ziua...visez mai bine cu ochii deschisi. Daca ar fi sa-i inchid..as sti ca sunt acolo.
Incercam zilele trecute sa culeg cirese. Era un cires maaaareee, cu cirese mici si foarte foarte foarte multe, un pic amarui. Apoape de el, un cires mai mic dar cu cirese mari si dulci si inca unul, la trei metri de primul, cu cirese galben-portocalii, dulci-acrisoare. Ma uitam cand la unul, cand la altul, gustam o cireasa mica, una galbena si una dulce....si tot nu ma puteam hotara din care sa culeg. Pe langa asta, mai erau trei meri in jur. Si eu ador merele verzi. Cum era si normal, un mar avea fructe dulci-acrisoare, unul, acrisoare-acrisoare, iar celalalt, aproape dulci. Mere am mancat destul de multe. Si se pare ca niciodata nu imi fac rau merele verzi.
Fiind asa, in criza de idei si de timp, am reusit sa culeg cate putin din fiecare cires, le-am amestecat, apoi cateva mere si....a inceput sa ploua. Exact la timp. Ceva mai tarziu, am atipit jumatate de ora (3zeci de minute), apoi, fiind sarbatoare, am cumparat pentru prietenii de..acasa trei feluri de turta dulce si alte jucarii. O zi, multe intamplari, si mai multe idei si...o clipa de inaltare dimineata devreme, numai pentru mine, un pic mai aproape de Cer.
Viata are farmecul ei... care trebuie recunoscut
RăspundețiȘtergere