Aproape

Azi cad frunze de tei si flori de pamant si...e verde. Ador cerul chiar inainte sa se intunece. Prin obiectiv, il privesc aproape ca pe o poarta spre alta lume. Noapte de vara, adunata in sufletul meu, prima roua din an si un zambet strengar de...intalnire. Sunt Timpul Vietii pe care am hotarat sa o traiesc, atat cat pot eu de bine si de frumos si de real. Ma plimb in liniste printre oameni si sunt aproape invizibila. Poate si pentru ca nu-mi pasa daca sunt acolo sau nu. Inspir cu toata forta mea aroma de tei infloriti si de trandafiri si de viata. Sa zicem ca e drogul meu personal. Parca plutesc printre ramuri, vantul imi sustine aripile si ma poarta cat mai departe prin gand, iar eu abia astept sa incep o noua poveste.
Sunt la inceputul vietii, desi uneori mi se pare ca anii au trecut peste mine cu greutatea timpului, fara sa tina cont de cate poveri pot duce sau nu. Dar sunt inca aici, si ninge cu parfum galben peste mine, buclele imi adapostesc licurici si petale de nuferi si sunt...bine. Abia astept sa apara stelele, sa continui iubirea care ma asteapta de seara trecuta. Cuminte...rabdatoare...nebuna.

Les fleurs du bien

C'est pas un reve qui me garde toute la nuit, en attendant que mon etoile descend un peux plus pres de moi. C'est le silence que j'ecoute en regardant la lune. C'est tes yeux que je vois et pas le ciel de la nuit. Sous le vent, on cache tout ce qu'on sent, tout ce qu'on desire, tout...
Le meilleur reste a venir, mais combien du temps nous reste? Je vis comme si j'avais seulement un jour a vivre, je chante comme si j'avais une derniere chanson pour le monde, j'aime comme si j'etais mort dans l'obscurite, j'aime...
Le matin, je dessine les nuages avec du rouge et du gris et du blanc. Et les nuages deviennent l'image dans le miroir de nous, tous. Les nuages se depechent vers un autre bout de l'univers et mennent avec eux l'ombre de mon ame, de mes pensees, de mon amour. Je reste toute seule, dans la lumiere, apres le tempete. Je reve, ou je vis, ou j'aime et le monde continue a exister.

Trei

Doi...unu....si..ce urmeaza? Imi amintesc: a treia poveste. De fapt, e doar o mica parte de adevar, de mine. Ar trebui sa-mi fie somn, dar numai ochii sunt grei. Poate ca obosesc de la atatea imagini pe care le vad ziua, din exterior, iar noaptea din interior. Ziua...visez mai bine cu ochii deschisi. Daca ar fi sa-i inchid..as sti ca sunt acolo.
Incercam zilele trecute sa culeg cirese. Era un cires maaaareee, cu cirese mici si foarte foarte foarte multe, un pic amarui. Apoape de el, un cires mai mic dar cu cirese mari si dulci si inca unul, la trei metri de primul, cu cirese galben-portocalii, dulci-acrisoare. Ma uitam cand la unul, cand la altul, gustam o cireasa mica, una galbena si una dulce....si tot nu ma puteam hotara din care sa culeg. Pe langa asta, mai erau trei meri in jur. Si eu ador merele verzi. Cum era si normal, un mar avea fructe dulci-acrisoare, unul, acrisoare-acrisoare, iar celalalt, aproape dulci. Mere am mancat destul de multe. Si se pare ca niciodata nu imi fac rau merele verzi.
Fiind asa, in criza de idei si de timp, am reusit sa culeg cate putin din fiecare cires, le-am amestecat, apoi cateva mere si....a inceput sa ploua. Exact la timp. Ceva mai tarziu, am atipit jumatate de ora (3zeci de minute), apoi, fiind sarbatoare, am cumparat pentru prietenii de..acasa trei feluri de turta dulce si alte jucarii. O zi, multe intamplari, si mai multe idei si...o clipa de inaltare dimineata devreme, numai pentru mine, un pic mai aproape de Cer.

Monolog

Vezi tu, e putin cam racoare afara, asa ca m-am ascuns in cabanuta mea de lemn, in mijlocul padurii, departe de lume si de tine, pana la urma. De tine nu fug, pentru ca nici nu existi.
Stii, tocmai imi torn o cana de ceai de iasomie, foarte aromat. Pe fiecare pervaz ard cate trei lumanari (si ador mirosul de ceara) si incerc doua-trei note la pian...si in minte imi suna piesa aia de jazz pe care am ascultat-o live in Papa Joe's din Koln...si e extraordinar de bine.
Vezi tu, umbrele se joaca din palma mea, spre tavan si danseaza si ma ridic si eu sa dansam impreuna. Ador sa dansez asa.
Lumea e plina de culoare si de sunete si de pace, numai ca oamenii sunt orbi si surzi si nu mai inteleg cuvinte simple. Eu dansez in verde si alb si violet pe sunetul umbrelor de la lumanari pana ce focul si-a consumat in pasiunea sa nebuna toata ceara, uitand ca aerul nu e suficient pentru ca el sa arda. Se stinge focul, incet si simplu, iar eu raman sa dansez in continuare cateva secunde. Ochii ii tin inchisi, sa ma adaptez noii lumini....
Stii, in intuneric, umbrele dispar aproape de tot. Numai unii oameni isi mai lasa umbra sa miste. Unii oameni...se cam dau de gol. Pentru ca...vezi tu, unii dintre noi nu ne simtim atat de goi fara umbra.
E atat de placut sa adorm asa, in mirosul discret de brad si ceara si lemn si zapada topita si....viata. Noapte buna, dulce minune...!

Hot Cold

A fost cald, a fost furtuna. Mii de volti s-au descarcat din cer, iar pamantul a simtit puterea din plin. Si inca ceva: era luna plina. In asemenea situatii, visul si cosmarul se intrepatrund, eu raman prinsa la limita dintre somn si realitate si ma lupt si....obosesc tot mai tare.
Nu-mi mai doresc sa visez...ceva in mod special. Tot ce sper e ca voi dormi bine acele 3 ore. Chiar in ultimele saptamani simt ca nu mai am suficient timp pentru somn. Cand am vreme sa dorm, nu pot, iar cand trebuie sa ma trezesc si nu vreau, timpul trece mult prea repede, ochii nu vor sa se deschida si la final, ramane o oboseala ingrozitoare. Dar asta e. Nu putem avea intotdeauna tot ce ne dorim...
E noapte, luna plina inca se ascunde dupa nori si aerul aproape ca ia foc. In toata nebunia asta, sunt mult prea lucida. Vad mai bine ca oricand situatia si totul este limpede. Stiu ce pot sa fac, ce trebuie sa fac (pentru mine de data asta), in ce moment sa fac si cu cine. Trebuie numai sa vreau.
Acum....as vrea sa ninga, sa fiu afara si fulgii sa ma acopere salbatic, sa ma copleseasca albul zapezii si tot ce e trist sau rau in viata mea sa se topeasca. Vreau....dar stiu ca e vara, ca are si caldura sensul ei, ca trebuie sa ne dorim cu disperare si cu adevarat frigul pentru ca sa-l putem primi....in iarna. Lucrurile bune merita asteptate. Oamenii....nu prea.