miercuri, 15 aprilie 2009
Eu, atunci-acum
E noapte, o alta noapte cand nu pot sa dorm. E incredibil cat de lucida ma face durerea. In toata linistea asta, imi aud mai bine ca niciodata gandurile, imi aud visele strivindu-se sub greutatea adevarului si simt ca abia in clipa asta am deschis ochii, dupa multa vreme. E vremea sa ma trezesc, dar nu pot localiza in trecut momentul in care m-am pierdut de mine. Nu stiu nimic, nu-mi doresc nimic decat sa uit de suflet, sa cred numai in "aici" si "acum", in tacerea de la miez de noapte si in lumina rasaritului. Fara oameni aproape, fara sperante care intotdeauna sfarsesc irosite, doar linistea dulce dintre mine si univers.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Probabil ca acest comentariu va parea ciudat dar....
RăspundețiȘtergereNu vei putea sa uiti.sa te trezesti pentru ca toate astea sint in sufletul tau...si daca moarte nu stege ...noi nu avem dreptul.
Defineste "uitarea"! Inseamna multe lucruri, pentru fiecare dintre noi, chiar si in functie de situatie si de momentul din Cartea Vietii. Uneori..e atat de bine sa uiti. Chiar si pentru o vreme. E ca atunci cand esti bolnav si trebuie sa dormi mai mult pentru a da sansa trupului sa se refaca. Stiu ce spun!
RăspundețiȘtergere