Culoare

Culoarea vantului, cand noaptea moare-n rasarit(aproape ca si tine in bratele mele...), culoarea pamantului, cand zboara pasari peste campii albastre(aproape ca si ochii tai in umbra inimii mele, goi...)[demult], culoarea anilor ce au trecut peste noi, amintindu-ne cat de aproape suntem de lumina(eu mai aproape...), cu intuneric cu tot.

Atat, o culoare simpla, vie, pura, dulce-acrisoara, noua si veche in acelasi timp. O culoare ce ia viata din sfarsit si da viata la capat de...drum. Morti sau vii, suntem aceeasi, traindu-ne anii in aceeasi culoare, vazand-o la fel cu ochi diferiti, fara sa stim.

Culoarea vietii se-ntoarce in noi si ne duce la inceputuri si ne-nvata LUMINA.