Cerul a incremenit.
Afara e frig si e negru.
Mortii se-ncalzesc la candele.
Vorbesc de vremuri demult apuse,
Despre zile cu soare si iubiri vesnice.
Ne compatimesc
Pentru cat suntem de orbi
Ca nu mai vedem soarele,
Nici nu mai visam,
Nici iubirile nu ne sunt adevarate.
In suflet suntem mai morti
Decat cei plecati.
Nu ne mai incalzesc ploile,
Nici muntii nu ne mai inspira.
Suntem frunze de toamna,
Purtate de vant, sau de viata,
Peste tot ce-ar trebui sa fim.
Se-ncalzesc mortii la candele
In noaptea asta.
Isi spun povestile, ne sterg lacrimile,
Dar noi n-avem urechi sa-i auzim,
Nici nu-i simtim aproape.
Ne plang mortii si noi ne pierdem in noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu