azi...eu...aici...acum.

candva erai un inger, pe umeri, nevazut,
ii ajutai pe altii, cat bine ai facut.
stergeai cu mana-ti blanda al lacrimilor drum,
nu-i nimeni sa te-ntrebe de lacrima-ti acum.
purtai mereu pe tample poveri si agonii,
azi nimeni nu te-ajuta din lumea celor vii.
cu aripa ranita, in noapte ratacesti,
nici adapost, nici mila, la ceilalti nu gasesti.
tacut iti duci azi crucea prin valea de apoi,
te-ascunzi in umbre mute, sub nesfarsite ploi.
nu-i nimeni sa-ti aline azi sufletul pustiu,
in lumea asta moarta, nici mort nu esti, nici viu.
in van te rogi luminii un rasarit sa-ti dea,
caci cerul e prea sus si nimeni nu te vrea.