miercuri, 10 februarie 2010

Acum

Ochiul drept plange
si lacrimile nu sunt lacrimi.
Sange....de suflet.
Ma ard si ma dor.
E...viata. Poate
n-ar trebui....as vrea
sa nu fie, dar este.
Sange care nu se mai usuca si arde
pana departe, pana tarziu.
Raman...fara suflet.
Raman fara bine,
Raman fara...mine si nu pot sa ma opresc.

E noapte, e lumina sau ploua, nu stiu.
E-o viata ce n-o mai simt a mea, sau
poate doar m-am pierdut. Si totusi, e...
As vrea... liniste,as
vrea sa uit,
as vrea sa nu mai vad oamenii din jurul meu.
Sa nu am inceput, nici radacini
Si vantul sa ma poarte in cele patru zari,
Asa cum ma poarta, sau ma rupe...gandul.

Liniste. Nu aud nimic, doar
pe mine....Si totusi nu ma recunosc acolo.
Ratacire....Acum.

Un comentariu:

  1. titlul postarii tale imi aminteste de dorinta mea arzatoare de a ma impaca cu omul care l-am numit si insist sa il numesc cel mai bun prieten. acum. in acest moment. dar vezi tu, nu toate se pot intampla acum. rabdarea e cheia... rabdarea...

    RăspundețiȘtergere