aremorblie

Un crin inflorit intr-o pata de culoare, cateva petale cazute pe jos, o adiere stranie a simturilor, cateva tentatii.....intr-un singur amurg. Revin la viata dupa o mie de morti, fiecare tacuta sau divina in felul ei. Nu-mi lipseste nimic din ce nu mai e. Anumite anotimpuri se repeta, macar pe franturi de poveste, culorile toamnei incep sa fie aproape la fel ca anul trecut; de fapt, la fel ca ultimii...19 ani, deoarece cu mult inainte de a implini 10, dansul era aproape in totalitate vrajit.
Cred ca oamenii nu se schimba cu buna stiinta, ci numai timpul le adanceste rasul ori plansul de pe fata. Cred ca pana la urma fiecare intamplare are sensul sau(adica...nimic nu e pur intamplator)...(o anumita prezenta ramane atunci fara logica undeva, in trecutul apropiat...ata ete:))
Cred ca o sa fie bine si mai cred ca incepe furtuna in maxim 3 ore, cu mine cu tot...
Ador mirosul de tuberoze si de margaritar si de trandafir salbatic si de sanziene si de zbor de libelule si de pamant proaspat si de zambete din suflet! Si...oricat de haotic ar parea totul, fiecare lucru are exact locul lui in lumea mea si...de fapt, nici nu-mi pasa cum pare totul. Sunt asa cum sunt si cerul e liber inaintea mea. Noapte buna!