Uneori

diferenta dintre TU si EU seamana cu distanta intre Pluto si Venus. Tu esti marele inghetat, ambalat intr-o frumoasa poveste/scuza ca singuratatea si departarea de oameni te-au adus in stadiul asta, ca oamenii au fost intotdeauna rai cu tine (cand, de fapt, au fost buni cat timp te-au distrat si ai avut nevoie de ei, apoi i-ai aruncat pur si simplu la gunoi). Eu sunt....poate un pic prea aproape de Soare, pentru ca daruiesc prea mult din suflet si refuz sa fac rau, pentru ca daruiesc iubirea si incerc sa creez iubire din....NIMIC. Poate ca TU esti imaginea MEA in oglinda. Poate asta am vazut de fapt tot timpul. Si nu te-am mai vazut pe TINE cel real. Poate de fiecare data cand ma privesti eu vad iubirea MEA reflectata in ochii TAI. Poate ca si tu ai crezut pret de cateva secunde ca simti iubire (sau poate...pur si simplu esti un actor foarte bun....cel mai bun din viata mea.......). Pana la urma, si gheata reflecta foarte bine. Si e atat de frig in singuratate.

Ma prefac UNEORI, atunci cand vorbim, ca este reala povestea noastra, ca ai fost sincer, ca esti capabil sa iubesti si...sa MA iubesti. Pentru cateva clipe numai. Si-n "prefacerea" asta, imi zambeste un pic sufletul si simt un pic de fericire si un pic din linistea aia pe care o avem cand STIM ca totul e bine si ca avem exact ce ne dorim si ca suntem iubiti. Dupa clipele astea, inima alearga intr-un ritm nebun, dorind sa...prefaca in adevar...iluzia sau macar s-o tina cat mai mult. Dar in clipa urmatoare, e atat de multa tristete si dezamagire si durere si...intr-un final...resemnare. Pentru ca am incercat sa schimb ceea ce nu poate fi schimbat, pentru ca am crezut ca iubirea are putere sa treaca dincolo de propriul suflet si sa ..."creeze" un suflet nou. Cine stie? Poate ca are, dar numai asupra oamenilor care poseda o astfel de..."proprietate" (sufletul).

Uneori se face ca ploua....si visez fulgerele si tunetele si aerul tare si curat de dupa si curcubeul de dupa. Insa norii sunt alungati de vant, apoi soarele ma topeste si aerul ia foc si nici o particula nu se mai misca in jur. Ma rog pentru o furtuna adevarata care sa-mi trezeasca sufletul la viata. Si visez si iar ma rog si furtuna se porneste. Uneori.

De ce?

De ce nu puteai fi real?Iubirea ma ucide, pt ca...nu exista.Nu existi... De ce calci in picioare totul, cu pasi grei si grabiti, peste frunze de sange, peste suflet, peste lumina? De ce TOTDEAUNA inseamna NICIODATA? De ce adevarul tau tine pana la capatul cuvantului? Cine ti-a furat sufletu? L-ai avut vreodata? De ce si acum, cand stiu TOTUL, sufletul meu stie sa mai planga? De ce ochii tai au zambete de gheata? De ce ma vrei daca...nu ma vrei?De ce oare cerul tau tine pana ce-ti termini discursul? De ce nu stii niciodata sa raspunzi la intrebari simple, cand inima ar trebui sa-ti raspunda cu doua secunde mai repede? De ce e TARZIU cand e atat de DEVREME? De ce mi-ai furat stelele cazatoare inainte sa-mi pun o dorinta? De ce ascunzi atat de multe cand vreau atat de putin? De ce nu puteai fi real? Imi furi timpul din mine, si timpul e atat de putin si atat de grabit. Uiti asa de usor, atat de multe, atat de repede. De ce SPUI CA esti FERICIT? De ce?